Despre mine

duminică, 30 mai 2010

O zi de duminică. O minivacanță

 Hotărâm de vineri ca noi, mama, tata, iubita și eu bineînțeles să mergem la Vidra, de unde sunt nașii mei de botez, să mergem într-o excursie duminică. Ne pornim la 9.20, deschidem GPSu cu toate că drumul este bine știut. Bagajele erau făcute de sâmbătă: sticla cu vin, puiul cumpărat gata făcut de la Real, cozonacul, sticla de Ballantines, a mai rămas de cumpărat buchetul de flori pentru nana și de umplut rezervorul cu benzină.
Și ajungem la Hanu Conachi unde facem prima oprire pentru cumpărarea unui suc. Moment în care văd pe un stâlp o barză cu trei pui. Au fost o mulțime de berze pe câmpii, cred că e perioada lor de înmulțire.                     
Și urcăm pe munți. Era un soare puternic, nici AC-ul de la mașină nu mai făcea față căldurii, mai oprim pentru câteva poze în splendoarea verdeții.
Ajungem la destinație unde ne destindem, discutăm, ne bucurăm de aerul curat, de umbra casei timp de 5 ore. Două rândunici croiesc un cuibusor, dar se efortul le este în zadar căci le tot cad paiele din cioc și pe deasupra mai vine și o ploaie ce le gonește și le întrerupe activitatea. Noi însă ne bucurăm de stropi după sufocarea trasă în mașină.
După îndelungi discuții, glume, se apropie ora plecării căci nu vreau să prind noaptea pe drum, farurile neluminând destul de bine (le vin eu de hac!).
La întoarcere, oprim la Hanu Conachi la niște rude, că doar nu e frumos să treci prin fața casei lor și nici măcar să nu-i saluți. Aveau câțiva urecheați ce ronțăiau încontinuu iarbă, luau o frunzuliță și fugeau să se ascundă.
Ajungem și acasă, nu ne dăm seama de ce suntem obosiți, dar drumul și poate aerul de munte te obosesc fără să-ți dai seama. O miniexcursie merită tot efortul, mai ales că vezi plaiuri îndrăgite și persoane la fel de îndrăgite.  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

cine si de unde se uită la mine